Impactul pesticidelor sintetice asupra mediului, incluzând aici biodiversitatea, apa, aerul și solul, precum și asupra sănătății umane, a devenit o preocupare majoră pentru societatea civilă și consumatori din cauza riscurilor cu care sunt asociate. Ele reprezintă, de asemenea, o problemă majoră pentru durabilitatea sistemelor agricole. Recent, strategiile europene “De la fermă la consumator” și cea privind biodiversitatea, parte a Pactului Verde European, au stabilit câteva obiective ambițioase pentru viitorul apropiat, printre care:

• reducerea riscului și a utilizării pesticidelor chimice cu 50 % și reducerea utilizării pesticidelor mai periculoase cu 50 %;
• gestionarea a cel puțin 25 % din terenurile agricole prin agricultură ecologică și creșterea semnificativă a adoptării practicilor agroecologice;

Ca o consecință a reducerii utilizării pesticidelor în agricultură, e de așteptat ca și alte obiective ce ce țin de biodiversitate să poată fi atinse. Cum ar fi:

• asigurarea faptului că habitatele și speciile nu înregistrează nicio deteriorare și că cel puțin 30 % dintre cele aflate în stare de conservare nefavorabilă ating o stare favorabilă sau cel puțin prezintă o tendință pozitivă;
• inversarea declinului polenizatorilor;
• reducerea cu 50 % a numărului de specii din Lista roșie a speciilor amenințate de specii alogene invazive;

Cum ar fi posibilă tranziția către o agricultură prietenoasă cu mediul în Europa până în 2050 și cu ce preț?

Riscul ca alimentele să devină semnificativ mai scumpe în viitor e cu atât mai mare cu cât eforturilor de decarbonizare și de dechimizare a agriculturii li se adaugă fenomenele climatice cu potențial de a distruge culturi, despre care climatologii ne spun că vor crește în intensitate și în număr în viitor. Adăugând la ecuație aceste lucruri, în cele din urmă consumatorul va plăti mai mult pentru alimente în viitor. Pare inevitabil.

Dacă putem cădea de acord cu toții (fermieri și consumatori) că trebuie să facem aceste eforturi pentru biodiversitate, climă, sănătatea publică etc. și că asta implică un cost mai mare al produselor agroalimentare, putem continua discuția să vedem cum pot fi suportate costurile:

1. prin taxe și impozite care alimentează bugetul subvențiilor pentru agricultură.
2. voluntar, pentru un produs etichetat corespunzător care garantează că este mai sănătos și mai prietenos cu mediu.

Subvențiile permit fermierilor să producă hrană la prețuri accesibile și îi ajută să continue să facă asta an de an, trecând mai ușor peste pierderile înregistrate în anii nefavorabili.

Din acest punct de vedere, ambițiile europene descrise în strategiile “De la fermă la consumator” și cea privind biodiversitatea, nu se reflectă, din păcate, în majorarea bugetului pentru agricultură. Cu un buget al agriculturii în UE în anul 2024 cu doar 50 mil euro mai mare decât anul anterior nu ne putem aștepta la schimbări majore în direcția arătată de Parlamentul European.  Costul schimbării nu poate rămâne în spinarea fermierilor, împovărându-i nu doar financiar, ci și birocratic.

În scenariul în care societatea în întregul ei participă la tranziția verde a agriculturii atât prin subvenții, cât și voluntar, plătind un preț mai mare pentru produsele agroalimentare, găsim sistemul de agricultură ecologică. Numai că nici aici ambițiile europene nu se reflectă în creșterea subvențiilor pentru agricultura ecologică. Majoritatea statelor europene au decis ca subvențiile pentru fermele ecologice să rămână neschimbate și în exercițiul financiar  2021-2027. În România se întâmplă la fel. Subvențiile pentru agricultura ecologică, care ar trebui să acopere pierderile de venit rezultate din practicarea agriculturii ecologice, au rămas la același nivel ca în 2014.  În contextul inflaționist, menținerea valori subvențiilor înseamnă de fapt o scădere a sprijinului.

Scăderea sprijinului pentru agricultura ecologică a lăsat în seama consumatorilor să joace un rol mai mare în propulsarea practicilor prietenoase cu mediul în agricultura

Chiar și așa, un trend crescător al consumului de produse ecologice ar trebui să existe ca o reflexie a creșterii interesului consumatorilor de a participa la tranziția verde. Singura cerință ca acest lucru să se întâmple este o etichetare corespunzătoare și o infimă campanie de informare a consumatorului în privința opțiunilor care i se prezintă. Eticheta națională “ae” a agriculturii ecologice împreună cu eticheta europeană pot realiza acest lucru, însă doar parțial, pentru un segment de populație cu o situație financiară bună și cu convingeri puternice.

Adresarea unui segment de populație intermediar, între consumatorul etic/conștient/ecologic și cel pentru care prețul e cel mai important argument ar putea fi singura cale pentru a avansa în ce ne-am propus. Acest lucru se poate realiza introducând opțiuni noi pentru fermierii și consumatorii care doresc să participe voluntar la tranziția verde a agriculturii.

O nouă abordare câștigă teren în agricultura europeană: o „a treia cale” care se situează între producția convențională și sistemele de agricultură ecologică. Aici fermierii trebuie să renunțe doar la pesticidele sintetice, ceea ce este mai simplu de implementat decât o tranziție la agricultura ecologică.

Această nouă cale ar însemna introducerea pe piață a produselor agroalimentare cu eticheta “fără reziduuri de pesticide”, care ar putea fi folosită de fermieri pentru loturile de produse care au fost testate în laborator și în care nu s-au detectat reziduuri de pesticide.

Sistemele de producție fără pesticide oferă fermierilor mai multă flexibilitate decât agricultura ecologică

Care e diferența între “ecologic” și “fără reziduuri de pesticide”

• Ca să producă “fără reziduuri de pesticide”, fermierii nu trebuie să renunțe decât la pesticidele sintetice sau doar la cele mai periculoase dinte ele, cu efect sistemic.
• Dacă în agricultura ecologică fermierii trebuie să renunțe inclusiv la îngrășămintele sintetice, în producția alimentelor cu eticheta “fără reziduuri de pesticide” acestea ar putea fi permise.
• Fermierii la început de drum în producția fără pesticide ar putea să nu utilizeze pesticide pentru anumite parcele din fermă, continuând să le folosească pentru altele, lucru care nu se poate întâmpla în agricultura ecologică, care interzice existența culturilor paralele convențional-ecologic.
• Fermierul nu mai plătește certificări costisitoare, ci doar analiza de laborator a produsului.
• O birocrație mai redusă față de cea din agricultura ecologică
• Elimină riscurile de penalizare a fermierilor care nu reușesc să respecte condițiile de certificare ecologică pe perioada minimă de angajament.
• Elimină necesitatea unei perioade de conversie, așa cum există la agricultură ecologică.
• Un produs testat câștigă mai ușor încrederea consumatorului, excluzând orice îndoială în privința produsului.

Principalele abordări pentru protecția plantelor fără pesticide sunt:

• creșterea imunității naturale a plantelor (rezistență genetică și stimularea mecanismelor naturale de apărare);
• interacțiunile între plante și microbiom care ar putea fi gestionate pentru a promova sănătatea culturilor.
• organizarea și dezvoltarea peisajului agricol pentru a extinde habitatul inamicilor naturali, pentru a alunga sau reduce dăunătorii și bolile, în special prin asocieri de plante și sisteme agroforestiere. Diversificarea rotațiilor culturilor poate, de asemenea, ajuta la controlul buruienilor, bolior și dăunătorilor.

Toate aceste abordări necesită o supraveghere epidemiologică îmbunătățită și acțiuni preventive.

Fermierii tind să perceapă agricultura ecologică, respectiv cea fără pesticide, ca fiind mai riscantă, ceea ce îi poate descuraja să adopte noi practici, de aceea este crucial ca fermierii să nu fie într-o situație financiară mai proastă prin trecerea la producția ecologică/fără pesticide. Fără încurajare și stimulente sau consultanță de specialitate, trecerea la producția ecologică/fără pesticide nu poate fi menținută. Vom avea doar fermieri care testează aceste practici și apoi renunță.

În concluzie, dezvoltarea unui nou sistem de etichetare pentru a garanta produse agricole fără reziduuri de pesticide ar putea fi un pas semnificativ spre reducerea utilizării pesticidelor în agricultură, în special pentru fermele convenționale mari. Pentru a realiza acest lucru, avem nevoie în primul rând de o definiție standard privind ce înseamnă producția fără pesticide.

Definirea termenului este în sine o provocare deoarece chiar și alimentele etichetate “fără reziduuri de pesticide” nu sunt complet lipsite de pesticide. “Niciun reziduu detectat” nu înseamnă același lucru cu “zero”. Reziduurile pot fi, de asemenea, prezente în alimente la niveluri sub limitele metodelor de testare larg utilizate.  În orice variantă de definire a termenului, acesta ar asigura consumatorul că produsele sunt mai curate și mai prietenoase cu mediul decât cele din agricultura convențională.

În momentul de față, termenii “fără pesticide” sau “fără reziduuri de pesticide” nu sunt reglementați și nici protejați prin lege. Ei pot fi folosiți liber de cei care își testează produsele și pot dovedi acest lucru cu analize de laborator.

O eventuală reglementare a termenilor ar însemna ca probele să fie prelevate direct din ferme înainte de recoltare de către instituții sau firme acreditate în așa fel încât analizele să fie oferite fermierului în timp util pentru comercializarea producției împreună cu certificatul care să ateste că produsele din cultura respectivă nu conțin reziduuri de pesticide.

Evident, în cazul în care se găsesc reziduuri de pesticide în limitele admise, fermierul nu este penalizat și va putea să își comercializeze produsele ca produse convenționale, fără eticheta “fără reziduuri de pesticide”. Un asemenea scenariu e foarte probabil să existe în anii în care fermierii au de a face cu atacuri puternice ale diverșilor dăunători. Un sistem de producție în care poți apela la opțiunea de a folosi pesticide fără să fi penalizat trebuie să existe!

Ce spun analizele de laborator despre produsele din piață?

Iată care sunt concluziile Laboratorului pentru Controlul Reziduurilor de Pesticide în Plante și Produse Vegetale Băneasa în raportul privind Planul Național de Monitorizare a reziduurilor de pesticide din fructe, legume și cereale din producția internă, pentru anul 2023 (poate fi descărcat în format pdf de aici)

• În anul 2023 s-au analizat 2574 probe: 1946 probe în cadrul controlului oficial de monitorizare și 628 probe Ia cerere.
• Metoda de analiză utilizată a fost: Metoda multireziduală validată pe 373 substanțe active și Metoda monoreziduală pentru determinarea ditiocarbamaților ca sulfură de carbon (ziram, tiram, maneb, mancozeb, propineb și metiram)
• Din cele 1946 probe analizate în cadrul controlului oficial:

• 1177 probe (60.5%) nu au avut reziduuri de pesticide
• 741 probe (38.1%) au avut reziduuri de pesticide cu valori mai mici decât LMA și
• 28 probe (1.4%) au avut reziduuri de pesticide cu valori mai mari decât LMA.

Printre cele mai frecvente reziduuri de pesticide detectate în probe sunt:

• în probele de legume: azoxistrobin, ciprodinil, etefon, boscalid, acetamiprid, fluopiram, cipermetrin, fenhexamid, piraclostrobin;
• în probele de fructe: ciprodinit, acetamiprid, pirimetanil, boscalid, fluopiram, azoxistrobin, fenhexamid si iprovalicarb;
  • Se constată că ponderea cea mai mare a reziduurilor de pesticide provin din tratamentele cu fungicide;
  • Față de rezultatele din anul 2022, în anul 2023 a crescut ponderea probelor cu reziduuri de pesticide (32.9% în 2022 si 39.5% în 2023). Procentul probelor neconforme a crescut de la 1,2 în anul 2022 la 1.4% în 2023.

Testarea e la îndemâna oricui!

Lista analizelor de laborator efectuate în vederea determinării reziduurilor de pesticide din plante și produse vegetale în laboratoarele Autorității Naționale Fitosanitare.

Un ultim gând: Consumul de fructe și legume este foarte important, iar preocuparea privind reziduurile de pesticide nu ar trebui să ne determine să reducem consumul acestor alimente sănătoase. Beneficiile unei diete bogate în fructe și legume depășesc cu mult orice riscuri asociate cu pesticidele sau problemele de mediu.

Dacă îți permiți să cumperi produse ecologice, aceasta este cea mai bună modalitate de a minimiza expunerea la reziduuri – dar consumul oricăror fructe și legume este mult mai bun decât deloc. Și, bineînțele, indiferent cum sunt etichetate, clătiți bine produsele înainte de a le consuma.

Ionuț Părăușanu, fermier ecologic,
președinte al Asociației 100% pentru mediu

Vă invităm să vă alăturați comunității noastre de agricultură ecologică pe Whatsapp accesând acest link. Veți găsi acolo peste 1800 de fermieri înscriși în agricultura ecologică, procesatori, ingineri agronomi și specialiști care vă pot răspunde oricărei intrebări pe care o aveți despre sectorul ecologic.

Ne găsiți și pe grupul de Facebook Produse ecologice direct de la producători certificați